O viață nu-i de ajuns!

• Alergi haotic prin lumea aceasta,
• Muncind și făcându-ți vise deșarte.
• Nu știi nicicând dacă-i noapte sau zi
• Și treci prin viață uitând să trăiești.

• Te naști ca să mori, fiind călător
• Printr-un univers cu un timp relativ.
• O oră-i un an atunci când ți-e dor...
• Un an e o oră când ești fericit...

• O viață n-ajunge să poți să visezi...
• Să poți să înveți să trăiești pentru azi.
• Muncești și te zbați mereu pentru mâine...
• Cu nostalgie-ți întorci privirea spre ieri...
• Iar astăzi se pierde prin griji și dureri.

• Nu-ți trebuie-o viață s-ajungi să iubești!
• Dar nu-i de-ajuns o viață... s-arăți cât de mult!
• Te amăgești mereu că timpul i-al tău
• Și alegi să arăți mai târziu tot ce simți.

• Întâi să lucrezi și o casă să-ți faci
• Și un rost în viața copiilor tăi.
• Abia mai apoi îți iei timp pentru ei -
• Pentru mama și tata și pentru bunici.

• Uiți că timpul e necruțător...
• Și trece... și trece... grăbit, peste ei,
• Săpând pe-al lor chipuri, riduri adânci
• De vreme... de dor... și dureri.

• Mai sunt! ... dar mâine poate nu vor mai fi!
• Regretele-atunci ar fi mult prea târzii!
• O viață... n-ajunge să-nveți să trăiești!
• N-ajunge o viață să iubești cât dorești!

Versuri: Diana Mîndrilă

• *sursa fotografiei Michal Jarmoluk din Pixabay