Dorul-cea mai înălțătoare cale spre infinit

    Mulți dintre noi au simțit puternicul sentiment de dor, dar nu toți au găsit răspuns la întrebarea ,,Ce este dorul?”. Deși experimentăm de multe ori această stare, ea rămâne a fi una necunoscută pentru noi. Este bine știut că orice ființă umană are momente în care arde de dorul cuiva sau ceva, dar modul în care trăim acest dor este total diferit de la om la om și individual pentru orice persoană.

În viziunea mea, dorul semnifică o aprigă dorință de a revedea o persoană apropiată sufletului nostru, un loc în care am fost fericit sau anumite momente pe care am dori să le retrăim. Totodată, dorul este cel care ne face sufletul să ardă, fiindcă această dorință îți macină sufletul. Atașamentul și sentimentele pentru cineva stau, de fapt, la temelia stării de ,,Mi-e dor de tine”. Odata ce implici sentimente adevărate, dorul nu are cum să nu își facă prezența. Deși unori nu îl simțim, în mod involuntar, purtăm în inimă un dor, care este și o cale spre infinit. Deși vei întâlni persoana pe care doreai să o vezi, nu există o garanție că îți vei potoli setea de acel cineva. Dorul este și ceva care te invită să privești viitorul, după cum afirma și Grigore Vieru ,,Dorința este amintirea a ceea ce a fost, dorul-a ceea ce va fi”.

În literatura română, dorul este un concept des întâlnit în operele poetice. Versurile

Mi-e dor de tine

Mi-e tine de tine

Mi-e înlăuntrul meu de tine

Mi-e nu ştiu cum,

Mi-e nu ştiu ce,

Mi-e dor de tine ca de acasă

din poezia ,,Îmi pasă” de Adrian Păunescu, subliniază profunditatea sentimentelor pe care le trăim atunci când simțim o stare de dor. Acesta apare ca ceva necunoscut ,,mi-e nu stiu cum/mi-e nu stiu ce”, dar și ca ceva care iți ocupă tot locul din suflet ,,Mi-e înlăuntrul meu de tine”.

Celebra lucrare eminsciană ,,Luceafărul”, la fel ascunde un sens aparte al dorului în strofa

Cum ea pe coate-și răzima

Visând ale ei tâmple

De dorul lui și inima

Și sufletu-i se împle.

Aceasta pune în lumină invadarea Cătălinei de un vis de a rupe ,,cercul strâmt”al lumii ei pentru a putea fi împreună cu cel pe care îl iubește. Sufletul ei este plin de dragoste, fapt care si a generat un dor atât de puternic.

Așadar, aș putea menționa cu certitudine faptul ca fiecare trăiește dorul diferit. Fie acesta o durere, suferință, jale, fericire sau melancolie, cert este faptul că anume dorul îți deschide noi orizonturi. De aici pornește și fraza ,,Chiar și dacă am fi nemuritori, oricum am muri de dor”.