Scriitorul Vasile Coroban– un arbitru într-o lume a arbitrarului

Scriitorii sunt veșnicile lumânări , care ard în lumea creației,împărtășind sentimente, lumină, liniște și adevăr. În operele lor se ascund elemente arhetipale, ce semnifică viața. Orice scriitor este o valoare supremă, incontestabilă. În lumea lor mă simt liberă, găsind esteticul răspuns la oricare întrebare.

Prin exemplaritatea atitudinii sale constant neconformiste de cavaler al ideii culturale, Vasile Coroban a salvat prestigiul intelectual și a evocat o altă imagine posibilă a românului basarabean. A fost o personalitate a timpurilor, a oamenilor, care cultivau frumosul, precum sugera el: ,,Viața trece, cărțile rămân. [Opere ale autorului: despre literatura veche şi cea clasică – Reflecţia moral-filozofică şi observaţia psihologică la Gr. Ureche, M. Costin şi I. Neculce; Cronicarul Ion Neculce. Viaţa şi opera (1956); Vasile Alecsandri. Viaţa şi opera (1957); Dimitrie Cantemir – scriitor umanist (1973); Creaţia lui M. Eminescu în şcoală (1980), despre literatura universală şi despre literatura contemporană: Studii şi articole de critică literară (1959); Pagini de critică literară (1971); Studii, eseuri, recenzii (1980); Romanul moldovenesc contemporan (1969, ediţia întâi; 1974, ediţia a doua, revăzută); Studii de teorie a literaturii (1979); Scrieri alese (1983)]. Anume în acest segment de timp se concentrează valori literare şi artistice româneşti fără egal: este perioada de aur a poeziei cu cele patru piscuri: Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia. Este vorba şi de E. Ionesco, M. Eliade, E. Cioran. Între aceşti semănători de lumină Vasile Coroban- savantul, doctorul habilitat în filologie, profesorul, autorul de manuale, îndrumătorul de cadre pe tărâmul cercetării, criticul şi istoricul literar, va promova orientarea spre vasta cultură umanistă. El a deschis noi tărâmuri ale gândirii și m-a transpus total în acel univers al scriitorilor eterni. Vasile Coroban s-a aruncat cu tot sufletul, plin de gimnastică mintală și a promovat adevărata valoare a poporului basarabean. 

Vizitând satul scriitorului cu multe amintiri și urmând pasul corobanesc lăsat ca moșternire pe ulițele baștinei , am descoperit bunele lui calități, principii și porniri. Am aflat că nu stingea niciodată flacăra victoriei , ce ardea în interiorul lui, oferindu-i putere: ,,Creația presupune, în primul rând, spontanietate ,inspirație liberă, logică vie a narațiunii”- menționa ilustrul.

Traversând lumea politicii, istoriei și literaturii împreună cu alesul scriitor-Vasile Coroban, pot afirma că a depus mult efort pentru a reliefa spațiul etno-cultural dintre Nistru și Prut. Era în lumea lui, cea mai frumoasă, care trebuie păzită și apreciată. El a abordat teme deosebite, ce m-au făcut să meditez asupra simbolurilor acestui pământ: ,, creator, dascăl, icoană, sacrificiu, glie, testament”, ele sunt durabilitatea și mângâierea neamului nostru sacru.

Acest om-promotor a pus în valoare poezia demnității umane, a dezlegat fronturile imaginare. Astfel, critica literară a constituit pentru el o salvare morală,o supapă devastatoare, dar, totuși, oferindu-i posibilitatea unui act de punere în lumină a adevăratelor valori.

Prin oceanul său, numit viață, Vasile Coroban a construit o bărcuță a timpului, a literaturii, a istoriei. Ea trece pe la fiecare din noi, dăruindu-ne patriotism, respect și iubire. Răsfoind atent critica literară și simțind fiecare literă, l-am întâlnit pe Coroban, care menținea eterna flacără a biruinței ca Scriitor,Om și Valoare. El este o legendă de care suntem mândri și pe care o purtăm în inimile noastre.

      Fiind tânăra care vede curcubeul frumosului în creație, am responsabilitatea de a transmite viitoarelor generații dragostea sacră pentru asemenea scriitori precum Vasile Coroban. Scriitorii împreună cu opiniile și viziunile fructuoase sunt o hrană spirituală pentru societatea însetată de valorile umane: Dreptatea, Adevărul și Bunătatea. Viața noastră de azi și dintotdeuna are nevoie de exemplul înțelepciunii și forței de luciditate ale unor asemenea minți.