Plecarea din Chișinău

Povestea plecării din Chișinău este pe cât de simplă pe atât de plină de evenimente și emoții într-un timp extrem de scurt.

Totul a început în toamna anului 2018 când am aflat că eram însărcinată. La Chișinău aveam o viață activă; muncă, sport, operă, lecții de engleză cu copii și adolescenți, proiectul de la muzeu. Toate acestea mă făceau să nu plec din Chișinău decât dacă aveam chef să călătoresc în scop de vacanțe, până la un moment dat. Realitatea din republică din păcate mă face să reflectez la nașterea și educarea copilului în această țară. Concluzia a fost - foarte complicat de rămas în țară din cauza lacunelor din sistem.

O țară nouă

Din fericire, partenerul de viață era stabilit cu traiul și cu munca într-o țară unde se crede și s-a și demonstrat că se află unii din cei mai fericiți copii, și ce își dorește orice mămică în devenire sau chiar mamă?!, să îi fie copilul fericit. În trei luni am luat hotărârea, era una definitivă și grea dar care trebuia fi luată. O țară cu mult înaintea Moldovei din punct de vedere a oricărui domeniu, o țară scumpă, o țară rece. Astfel, pe data de 15 ianuarie, 2018 am aterizat la aeroportul din Gardermoen și nu departe de acesta, într-un orăsel, urma să îmi petrec mai mult de 2 ani fără vreo vizită în țara mamă.

Pot spune că am fost o norocoasă, primul contact cu autoritățile norvegiene l-am avut la poliție, eram foarte bucuroasă că puteam comunica în limba cu care mă simt extrem de confortabil (despre limbile vorbite o să scriu într-un alt articol). În trei luni de la depunerea actelor am obținut viză de reședință fără prea multe hîrtii. De îndată ce am obținut un cod fiscal personal am devenit eligibilă pentru facilitățile unui cetățean stabilit cu traiul aici. Dreptul la deschiderea unui cont bancar, la alocarea unui medic de familie ș.a.

În continuare au urmat vizitele de rutină la doctor, aflarea sexului copilului. Sistemul medical este foarte simplu, farmacii și spitale nu sunt multe deoarece nici lumea nu se îmbolnavește prea des. Programările, și acum chiar și vizitele la medic, se fac online iar medicul doar în cazuri foarte rare sau doar grave o să prescrie medicație. Acomodarea a fost destuld e ușoară deoarece eram alături de sufletul pereche și cu încă un suflețel drag pe drum.

Frigul iernii nu se mai termina, zăpada albă orbitoare ma făcea să cred că timpul stă pe loc. Însă curând venea primăvara cu o verdeață și un miros proaspăt de viață nouă.

Va urma...