Portret...Carmen Pasat

                                                               

      Carmen Pasat s-a născut în data de 28.09.1957, în comuna Vulturești, județul Suceava și este o scriitoare cunoscută în orașul Pașcani, deoarece s-a remarcat prin talentul inepuizabil, prin dăruirea, avântul și arta cu care așterne pe hârtie cele mai frumoase gânduri pline de înțeles, izvorâte din adâncul inimii, care transmit vibrație interioară, emoție și sensibilitate.

A terminat Liceul Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iași, a urmat apoi Facultatea de Psihologie –Pedagogie, secția pedagogie și a profesat la Liceul Teoretic ,,Miron Costin ” din Pașcani, până anul trecut, când, după o carieră încununată cu succes, petrecută în mijlocul școlarilor, cărora le-a insuflat zilnic dragostea de carte, doamna Pasat a ieșit triumfătoare la pensie, dedicându-se în totalitate pasiunii sale. A debutat în 1972, publicând în revista Liceului Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iași, iar începând cu 2002 va publica o serie de lucrări cu tematică pedagogică, de exemplu: ,,Alfabetul copiilor isteți”, ,,Mic dicționar de istorie”, ,,Influența alcoolismului părinților asupra educației copiilor în mediul rural” și altele. În 2008, doamna Pasat a colaborat cu ziarul ,,Orizontul ” din Pașcani, publicând texte cu tematică diversă, iar din 2010 și până în prezent a continuat să publice scrierile sale și în revistele ,,Incursiuni Moldave”, ,,Surâsul Bucovinei”, ,,Moldova Literară”. În anul 2009 a publicat un volum de proză scurtă intitulat ,,În spatele tăcerii” și a scris numeroase volume de versuri dintre care amintim : ,,Scântei de gând ”2015, ,,Urme de suflet” 2017, ,,Șoapta luminii” 2018, ,,Vârtej de gând” 2019 . Anul 2018 pare a fi un an destul de generos, deoarece doamna Pasat reușește să publice în diverse antologii și reviste, chiar mai multe numere la rând : în revista ,,Banchetul ” sau în revista de educație, cultură și civilizație ,, Anotimpurile Expresiei Ideii ”.  De asemenea, tot în acest an, compozitorul, dirijorul și muzicianul Sabin Pauta compune lieduri pentru versurile a trei poezii scrise de doamna Carmen Pasat. Pentru frumoasa și bogata activitate literară doamna Pasat a obținut multiple premii binemeritate pe care le-a adăugat cu succes în palmaresul literar. În 2019 obține premiul Arhiva literară cu poezia ,, Și mai știu…” în cadrul Festivalului Internațional, ,,Campionatul European de Poezie”, premiul de Excelență în cadrul Festivalului Internațional, ,,Campionatul Mondial de Poezie ”, scrie prefața volumului de debut ,,Când îngerii vorbesc” al Roxanei Elena Bejan, publică în revista romano-canadiană intitulată ,, Poezii pentru sufletul meu ” și primește de asemenea premiul de Merit Poetic din cadrul Concursului Internațional MONITORIADA . Anul 2020 vine cu alte publicații în diverse reviste; pe 9 ianuarie 2020 obține un valoros premiu în cadrul concursului ,,Crăciun și un Nou An ecumenic ”, din Franța și, ulterior, un premiu cu un titlu de merit: MAGNIFIC alături de diploma de EXCELENȚĂ ,, EMBLEMA DE MERIT ” din 25 ianuarie 2020 a revistei ,,Poezii pentru sufletul meu a românilor de pretutindeni ” la Montreal. Încă din 2013, doamna Pasat este activă și în mediul virtual publicând proză și poezie în mai multe grupuri literare. Este membru al Ligii Scriitorilor din România, membru al Societății Scriitorilor fără Frontiere, membru al Cenaclului literar –artistic ,,Ia Si scrie”, iar din 2013 și până în 2017, doamna a fost și Vicepreședinte al Cenaclului Literar ,,Vasile Alecsandri” din Pașcani. Cu referințe din partea unor scriitori precum prof. dr. Leonard Gavriliu, Valentina Becart sau Dan Rotaru, prin muncă, încredere, respect și verticalitate, valori legate de profesie, dar și prin cele legate de pasiune : inspirație, dăruire, răbdare, putem considera că doamna Pasat a reușit să -și împlinească un vis ce a călăuzit-o încă din anii adolescenței. Nu ne rămâne decât să ne mândrim că aparține orașului nostru, să-i mulțumim pentru că a împărtășit cu noi din experiența și activitatea dumneaei și să o felicităm din inimă pentru întreaga carieră și parcurs literar, așteptând cu nerăbdare și alte volume aflate acum în curs de apariție . Îi mulțumim, de asemenea, și pentru versurile pe care ni le-a trimis pentru revista ,,Timpul”, pentru iubitorii de poezie, îi urăm sănătate și succes în proiectele viitoare. Duminicală

Ard pe coline sterpe zvâcnirile de clopot Zadarnic se adună toți îngerii-n altare Prin inime dogite, dă rugăciunea-clocot, Reînviind albastre dureri de neuitare.

Șoptită în cântare, ne stă pecete soarta Noi curgem spre iertare, dar dăm puțin din toate Și zăbreliți de vorbe, închisă ne e poarta, Iar ruga stă deasupra și poate, se socoate…

Doar un Stăpân ne are supuși pân’ la vecie În tresărire blândă, ne-o ajuta să trecem Neșovăind în cuget, credința să învie Iubirea, adevărul, în care să petrecem.

            De-aș mai avea o viață De-aș mai avea o viață de rezervă Născută chiar din jarul viu al sorții Aș înflori ca măru-n fața porții…

M-aș tot roti, ca ciocârlia-n ceruri Urcându-mi inima la rang de soare În triluri lungi aș trece de hotare,

Iar de-aș putea iubirii să-i dau rostul Când voi cădea în hăuri să mă scoată Tot învârtind mereu, mereu la roată…

Aș împlini în dorul meu lumina În setea amânată de cuvinte Punând un preț pe orice jurăminte. La margini de tristeți aș pune zâmbet În ploi de primăvară, doar petale Cu miere-aș umple câteva pocale, În clopote aș pune cântec moale, Cocoarelor le-aș face cuib în stele Să stea cuminți, până ajung la ele… De-aș mai trăi o viață, încă una! În plăsmuiri cuminți de universuri Aș scrie, ca acum, vreo două versuri… Fără rost Domoale destrămări de gânduri Se pierd prin labirint, fățarnic, Trăim o viață printre rânduri, Murim tot ostenind zadarnic. În mâna altora e zarul, De unde-un leac al suferinței? Prostia răsturnat-a carul Și-i la cheremul neputinței. Acel ce șansă nu mai are, Sau poate c-ar avea vreo una… Dar iată, ultima chemare Căci șansa lui, a fost minciuna! Pleacă la Domnul în odihnă, Încheie rolul plin de fapte… Și-o aduna în moarte tihnă Cu îngerii uimiți de toate! Și cui să cerem socoteală Că e prea greu și nu se poate, Pe cin’ să punem la-ndoială Când dreptul nu ni se socoate? Poate-am trăit destul, se pare, Și încurcăm cu noi pretenții Dar cine poate să separe Cât să trăiască pretendenții? Să mai avem o șansă oare La viața noastră? Că-i doar una! În Constituție se pare Este un drept, dintotdeauna!    Ce tristă-i primăvara asta!

O primăvară tristă, fără nume, Ce nu era trecută-n podul palmei, Ne viscolește amintiri postume Aceleași înfloriri, pe fondul dramei.

Capcane pentru inimă și faptă Încorsetând răzlețul gând la tâmplă Neliniștea pășind din treaptă-n treaptă, Așteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă. Și stând cuminți, dar fără nicio șansă, Lăsăm să plece înc-un tren din gară Și-un înger trist se-așază la o masă Scriind ceva, cu litere de ceară. Vai, cerșetori orbiți de neputință La margine de timp și de speranțe, Chirciți în noi, răbdăm din conștiință Tot invocând Supremele Instanțe! Carmen Pasat