11 Le talisman / Talismanul (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (3)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (3) \ 11 Le talisman   Pour la lutte qui s’ouvre au seuil des mauvais jours Ma mère m’a fait don d’un petit portrait d’elle, Un gage auquel je suis resté depuis fidèle Et qu’à mon cou suspend un cordon de velours.   « Sur l’autel de ton cœur (puisque la mort m’appelle) Enfant, je veillerai, m’a-t-elle dit, toujours. Que ceci chasse au loin les funestes amours, Comme un lampion d’or, gardien d’une chapelle. »   Ah ! sois tranquille en les ténèbres du cercueil ! Ce talisman sacré de ma jeunesse en deuil Préservera ton fils des bras de la Luxure,   Tant j’aurais peur de voir un jour, sur ton portrait, Couler de tes yeux doux les pleurs d’une blessure, Mère ! dont je mourrais, plein d’éternel regret.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (3) 11 Talismanul   Pentru lupta care începe în pragul zilelor grele. Mama mi-a dăruit un mic portret al ei, Un simbol căruia i-am rămas de-atunci fidel. Și pe care un șnur de catifea mi-l atârnă la gât.   „Pe altarul inimii tale (căci moartea mă cheamă), Copile, voi veghea, îmi tot spunea mereu. C-acesta s-alunge iubirile funeste, Ca un lampion de aur, paznic de capelă.”   Ah, fii liniștită în tenebrele sicriului! Acest sacru talisman al tinereții mele în doliu Îți va feri fiul de brațele Luxurii,   Atât de teamă mi-ar fi să văd într-o zi, pe portretul tău, Curgând din ochii tăi blânzi lacrimile unei răni, Mamă! aș muri din asta, plin de regrete veșnice.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles en roumain (Tudor) et en anglais (Cogswell).