133 Fragments II / La mort de la prière // Fragmente II / Moartea rugăciunii (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (45)

Émile Nelligan

par le truchement de Cornéliu Tocan © (45)

133
Fragments II
 
La mort de la prière
 
Il entend lui venir, comme un divin reproche,
Sur un thème qui pleure, angéliquement doux,
Des conseils l’invitant à prier... une cloche!
Mais Arouet est là, qui lui tient les genoux.
Émile Nelligan

în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (45)

133
Fragmente II
 
Moartea rugăciunii
 
Aude venindu-i, ca un divin reproș,
Pe o temă ce plânge, angelic de dulce,
Sfaturi invitându-l a se ruga... (la) un clopot!
Dar Arouet este acolo, ținându-i genunchii.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.


à prier... une cloche!

Ce n'est pas clair s'il y a deux idées (à prier; puis on entend une cloche) ou une seule, avec un élément de surprise ou avec de l'hésitation (a se ruga... la un clopot).

Poésies complètes, 1896-1941Par Émile Nelligan, Réjean Robidoux, Paul Wyczynski · 2004 :


François-Marie Arouet dit Voltaire.

Publicat în Ponts culturels Québec-Roumanie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te