138 Fragments VII / Refoulons la sente // Fragmente VII / Să recălcăm pe poteca (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (48)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (48) 138 Fragments VII   Refoulons la sente   Refoulons la sente Presque renaissante À notre ombre passante.   Confabulons là Avec tout cela Qui fut de la villa.   Parmi les voix tues Des vieilles statues Ça et là abattues.   Dans le parc défunt Où rôde un parfum De soir blanc en soir brun...

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (48) 138 Fragmente VII   Să recălcăm pe poteca   Să recălcăm pe poteca Aproape renăscută La umbra noastră trecătoare.   Să confabulăm acolo Cu tot ceea Ce fu de la vilă.   Printre vocile tăcute Ale vechilor statui Ici și colo doborâte.   În parcul defunct Unde dă târcoale un parfum De seară albă în seară brună...

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell.

---

refouler = a călca/păși din nou

On a écarté des sens comme a refula, a da înapoi.

Cogswell utilise Let's tamp the road-turn.