161 Frère Alfus III / Retour au monastère // Fratele Alfus III / Întoarcerea la mănăstire (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (54)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (54) 161 Frère Alfus III   Retour au monastère   « Comme tout a changé. Je trouve une paroi Sur ce chemin qu’hier je parcourais encore. Tout se meut, l’on dirait, sous une étrange loi.   « Ô mon Dieu! suis-je fou? Qu’est-ce que cette      Aurore? J’ai quitté ce matin même mon vieux couvent; Quelle évolution de monde que j’ignore?   « Le bois n’est donc plus là. Mais ces femmes      avant Ne venaient pas puiser au grand puits solitaire. Suis-je au chemin d’Olmutz? dites là paysan? »   Celui qui monologue a la figure austère; Des bons frères d’Olmutz il porte le manteau. Que signifie alors ce nouveau monastère?   Le jardinier perplexe un coude à son râteau S’arrête. Ils se sont vus prunelles étonnées. L’Angélus allemand chantait sur le coteau.   Alfus gravit le seuil fait de pierres fanées Comprenant qu’un miracle alors s’est opéré Car il avait dormi cependant cent années.   « Alfus... dit un vieux moine, au nom      remémoré, « Alfus... je me souviens, jadis étant novice, D’avoir ouï causer de ce frère égaré.   « Ce fut un moine doux qui n’avait pour délice Que la paix, la prière et l’ardeur d’un saint feu. Une aube il se perdit en bois, pour bénéfice.   « Bien qu’on cherchât partout, qu’on remuât      tout lieu, Jamais put-on trouver son vestige      en ces landes Et le supposant mort on s’en tenait à Dieu! »   Alors le Saint levant les bras comme aux offrandes Mourut, lavé du Doute. Il fut l’Élu choisi, L’antique moine Alfus des illustres légendes.   Pour nous, selon le gré du ciel, qu’il soit ainsi!

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (54) 161 Fratele Alfus III   Întoarcerea la mănăstire   "Cum s-a schimbat totul. Găsesc un perete Pe acest drum pe care ieri încă îl mai parcurgeam. Totul se mișcă, se pare, după o stranie lege.   "O, Doamne, sunt nebun? Ce e această      Auroră? Am părăsit în această dimineață vechea mea mănăstire; Ce evoluție a lumii pe care o ignor?   "Pădurea nu mai este deci acolo. Dar aceste femei      înainte Nu veneau să scoată apă din marele puț solitar. Sunt pe drumul de Olmutz? spune-mi, țărane?   Cel ce monologhează are figura austeră; Dintre bunii frații din Olmutz, el poartă mantia. Ce înseamnă atunci această nouă mănăstire?   Grădinarul perplex cu un cot pe-a sa greblă Se oprește. Și-au văzut unul altuia prunelele mirate. Angelusul german cânta pe coasta dealului.   Alfus se cățără pe pragul făcut din pietre spălăcite Înțelegând atunci că un miracol s-a operat Căci dormise totuși o sută de ani.   Alfus..." spuse un bătrân călugăr, al cărui nume      îl țin minte, "Alfus... Îmi amintesc, cândva fiind novice, Să fi auzit vorbindu-se de acest frate rătăcit.   "Fu un călugăr blând ce n-avea ca deliciu Decât pacea, rugăciunea și ardoarea unui sfânt foc. În zorii unei zile s-a pierdut în pădure, cu folos.   "Deși căutară peste tot, că răscoliră      orice loc, Niciodată nu s-au putut găsi rămășițele lui      în aceste lande. Și presupunându-l mort, se țineau de Dumnezeu!"   Apoi, Sfântul ridicându-și brațele ca pentru ofrande Muri, spălat de îndoială. El fu Alesul, Străvechiul călugăr Alfus din ilustrele legende.   Pentru noi, după voia cerului, așa să fie!

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell.

---