166 Le suicide d’Angel Valdar V / Sinuciderea lui Angel Valdar V (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (58)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (58) 166 Le suicide d’Angel Valdar V   Après avoir sonné l’Angélus quelque soir Valdor prit l’escalier qui mène au clocher noir.   Du bruit de ses sabots l’écho se fit des râles Rauques parmi les tours sous les étoiles pâles.   La basilique avait senti frémir ses flancs Et ses vitraux étaient comme des yeux sanglants,   Et les portes grinçant sur leurs gonds de ferrailles Avaient comme un soupçon du glas des funérailles.   Il sonna trois accords brusquement par ce soir Où le sonneur monta dans l’affreux clocher noir.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (58) 166 Sinuciderea lui Angel Valdar V   După ce a sunat Angelusul într-o seară Valdor o luă pe scara ce duce spre clopotnița neagră.   Din zgomotul saboților săi ecoul își făcu răsuflete Răgușite printre turle, sub stelele palide.   Bazilica simțise fremătându-i flancurile Și vitraliile sale erau ca niște ochi însângerați,   Și ușile scârțâind pe țâțânile lor din fier Aveau un iz de dangăt de funeralii.   Sunară trei acorduri brusc în seara aceea Când clopotarul urcă în îngrozitoarea clopotniță neagră.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell.

---