167 Le suicide d’Angel Valdar VI / Sinuciderea lui Angel Valdar VI (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (59)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (59) 167 Le suicide d’Angel Valdar VI   Et Novembre est tombé dans les affligements! Voici le roman noir que je pleure aux amants...   L’archevêque au matin montant aux tours maudites Y resta longuement, les forces interdites,   Devant le corps pendant au câble du beffroi, Devant le corps crispé du pauvre sonneur froid.   Le prêtre prononça des oraisons étranges Pour cette âme enroulée aux doigts      des Mauvais Anges,   Pour le sonneur et pour l’épouse au cœur de fer Dont Valdor dit les glas aux cloches de l’Enfer!

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (59) 167 Sinuciderea lui Angel Valdar VI   Și noiembrie a venit în mâhnire! Iată romanul negru pe care îl plâng îndrăgostiților...   Arhiepiscopul, dimineața, urcând în turlele blestemate. Rămase acolo îndelung, cu forțele interzise,   Înaintea corpului atârnând de cablul clopotniței, Înaintea corpului crispat al bietului clopotar rece.   Preotul pronunță orații stranii Pentru acest suflet cuprins de degetele      Îngerilor Răi,   Pentru clopotarul și pentru soția cu inimă de fier Pentru care Valdor spuse dangătele clopotelor Infernului!

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell.

---