168 Les chats / Pisicile (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (60)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (60) 168 Les chats   Aux becs de gaz éteints, la nuit, en la maison, Ils prolongent souvent des plaintes éternelles; Et sans que nous puissions      dans leurs glauques prunelles En sonder la sinistre et mystique raison.   Parfois, leur dos aussi secoue un long frisson; Leur poil vif se hérisse à des jets d’étincelles Vers les minuits affreux      d’horloges solennelles Qu’ils écoutent sonner de bizarre façon.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (60) 168 Pisicile   Cu becurile de gaz stinse, noaptea, în casă, Ele prelungesc adesea eternele plângeri; Și fără să putem,      în prunelele lor glauce, Sonda sinistra și mistica rațiune.   Uneori, spatele lor deasemeni scutură un lung fior; Părul lor alert se zbârlește cu jeturi de scântei. Spre miezurile de noapte înspăimântătoare      ale orologiilor solemne Pe care le ascultă sunând într-un fel bizar.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell.

---