171 La terrasse aux spectres / Terasa cu spectre (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (61)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (61) 171 La terrasse aux spectres   Alors que je revois la lugubre terrasse Où d’un château hanté se hérissent les tours, L’indescriptible peur des spectres d’anciens jours Traverse tout mon être et soudain me terrasse.   C’est que mon œil aux soirs dantesquement embrasse Quelque feu fantastique errant aux alentours Alors que je revois la lugubre terrasse Où d’un château hanté se hérissent les tours.   Au bruit de la fanfare une infernale race Revient y célébrer ses posthumes amours, Dames et cavaliers aux funèbres atours À diurne éclipsés sans vestige de trace   Alors que je revois la lugubre terrasse.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (61) 171 Terasa cu spectre   În timp ce revăd lugubra terasă Acolo unde dintr-un castel bântuit se zbârlesc turlele, Indescriptibila frică de spectrele din vechile zile. Îmi traversează întreaga ființă și brusc mă copleșește.   Este că ochii mei serile în mod dantesc îmbrățișează Vreun foc fantastic hoinărind prin împrejurimi În timp ce revăd lugubra terasă Acolo unde dintr-un castel bântuit se zbârlesc turlele,   La zgomotul fanfarei o infernală rasă Revine pentru a celebra acolo postumele-i iubiri, Doamne și călăreți cu funebre veșminte Pe timp de zi eclipsați fără vestigii de urmă   În timp ce revăd lugubra terasă.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Cogswell, Tudor.

---