182 Isabelle (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (69)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (69) 182 Isabelle   Souvent il la voyait de laurier couronné Et la fille des bois se sauvait au rivage : Pour cacher sa nudeur sous le manteau sauvage Ou saisir son beau bras au flot abandonné.   La caverne maudite où comme (?) un long tonnerre Dans les bois résineux de feux environné; Et Arenquoi (?) s'enfuyait, étonné, On entendait les cris de sa sourde colère.   Lorsqu'au matin suivant les guerriers inquiets, Descendirent la côte en se parlant français, Sous les traits d'un chasseur bienfaisant et tendre,   Qui lançaient (?) sur la rive et les flots leurs dards verts Lorsqu'on vit l'Indien nageant soudain vers La fille du pêcheur qui paraissait l'attendre.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (69) 182 Isabelle Deseori el o vedea cu lauri încoronată Și fata pădurilor alerga spre țărm: Pentru a-și ascunde nuditatea sub mantia sălbatică Sau să-și pună frumosul ei braț pe valul abandonat.   Caverna blestemată în care ca (?) un îndelung tunet În pădurile rășinoase de focuri înconjurate; Și Arenquoi (?) fugea, uimit, Se auzeau țipetele surdei sale mânii.   Când în dimineața următoare războinicii îngrijorați, Coborâră coasta vorbindu-și în franceză, Sub înfățișarea unui vânător binefăcător și blând,   Care lansau (?) pe țărm și pe valuri dardele lor verzi Când fu văzut indianul înotând brusc spre Fata pescarului ce părea să-l aștepte.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l'original, à l'usage des traducteurs.

---

Traductions disponibles: Tocan.

---