40 Hiver sentimental / Iarnă sentimentală (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (8)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (8) 40 Hiver sentimental   Loin des vitres ! clairs yeux dont je bois les liqueurs, Et ne vous souillez pas à contempler les plèbes. Des gels norvégiens métallisent les glèbes, Que le froid des hivers nous réchauffe les cœurs !   Tels des guerriers pleurant les ruines de Thèbes, Ma mie, ainsi toujours courtisons nos rancœurs, Et, dédaignant la vie aux chants sophistiqueurs, Laissons le bon Trépas nous conduire aux Érèbes.   Tu nous visiteras comme un spectre de givre ; Nous ne serons pas vieux, mais déjà las de vivre, Mort ! que ne nous prends-tu par telle après-midi,   Languides au divan, bercés par sa guitare, Dont les motifs rêveurs, en un rythme assourdi, Scandent nos ennuis lourds sur la valse tartare !

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (8) 40 Iarnă sentimentală   Departe de geamuri! – ochi limpezi ale căror licori le beau –, Și nu vă pângăriți contemplând plebea. Gerurile norvegiene metalizează glebele, Fie ca frigul iernilor să ne-ncălzească inimile!   Ca niște războinici care deplâng ruinele Tebei, Draga mea, așa să facem curte totdeauna ranchiunii, Și, disprețuind viața cu cântece înșelătoare, Să lăsăm buna Cosașă să ne conducă spre Erebe.   Ne vei vizita ca un spectru de chiciură; Nu vom fi bătrâni, ci deja osteniți de viață, Moarte, de ce nu ne iei într-o așa după-amiază,   Languroși pe divan, legănați de chitara-i, Ale căror motive visătoare, într-un ritm înăbușit, Scandeaz-ale noastre grele necazuri pe valsul tătar!

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.