50 Jardin sentimental / Grădină sentimentală (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (12)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (12) 50 Jardin sentimental   Là, nous nous attardions aux nocturnes tombées, Cependant qu’alentour un vol de scarabées Nous éblouissait d’or sous les lueurs plombées.   De grands chevaux de pourpre erraient,     sanguinolents, Par les célestes turfs, et je tenais, tremblants, Tes doigts entre mes mains, comme un nid     d’oiseaux blancs.   Or, tous deux, souriant à l’étoile du soir, Nous sentions se lever des lumières d’espoir En notre âme fermée ainsi qu’un donjon noir.   Le vieux perron croulant parmi l’effroi des lierres, Nous parlait des autans qui chantaient     dans les pierres De la vieille demeure aux grilles familières.   Puis l’Angélus, devers les chapelles prochaines, Tintait d’une voix grêle, et, sans rompre les chaînes, Nous allions dans la Nuit qui priait sous les chênes.   Foulant les touffes d’herbes où le cri-cri se perd, Invisibles, au loin, dans un grand vaisseau vert, Nous rêvions de monter aux astres de Vesper.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (12) 50 Grădină sentimentală   Acolo, zăboveam până la căderea nopții, În timp ce-n jur, un stol de scarabei Ne orbea cu aur sub licăriri de plumb.   Cai mari de purpură hoinăreau,     sangvinolenți, Prin turfurile celeste, și țineam, tremurânde, Degetele-ți în ale mele mâini, ca un cuib     de păsări albe.   Dar, amândoi, surâzând la steaua de seară, Simțeam cum se ridică lumini de speranță În sufletul nostru închis ca un negru donjon.   Bătrânul cerdac prăvălindu-se în spaimele iederii, Ne vorbea de vânturile ce cântau     în pietre Despre bătrâna casă cu-ale sale binecunoscute zăbrele.   Apoi Angelusul, în jurul capelelor din apropiere, Răsuna cu-o voce pițigăiată și, fără a rupe lanțurile, Mergeam prin Noaptea ce se ruga sub stejari.   Călcând pe smocurile de iarbă unde se pierde greierele, Invizibili, în depărtare, într-o mare corabie verde, Visam să ne înălțăm la astrele Nopții.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.