61 Le tombeau de la négresse / Mormântul negresei (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (18)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (18) 61 Le tombeau de la négresse   Après que nous eut fui le grand vent des hivers, Aux derniers ciels pâlis de mars,    nous la menâmes Dans le hallier funèbre aux odeurs de cinnames, Où germaient les soupçons de nouveaux plants    rouverts.   De hauts rameaux étaient criblés d’oiseaux divers Et de tristes soupirs gonflaient leurs jeunes âmes. Au limon moite et brut où nous la retournâmes, Que l’Africaine dorme en paix dans les mois    verts !   Le sol pieusement recouvrira ses planches ; Et le bon bengali, dans son château de branches, Pleurera sur maint thème un peu    de ses vingt ans.   Peut-être, revenus en un lointain printemps, Verrons-nous, de son cœur, dans les buissons latents, Éclore un grand lys noir entre des roses blanches.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (18) 61 Mormântul negresei   După ce fugitu-ne-a marele vânt de iarnă, Pe vremea ultimelor ceruri palide din martie,    am condus-o În lăstărișul funerar cu miros de scorțișoară, Unde germinau câteva noi plante    redeschise.   Ramuri înalte erau împovărate de păsări diverse Și suspine triste le umflau sufletele tinere. În lutul umed și grosolan unde am întors-o, Fie ca africana să doarmă în pace în lunile    de verdeață!   Pământul va acoperi cu pioșenie scândurile ei; Și bunul bengalez, în castelul său de crengi, Va plânge pe multe teme un pic    din ai săi douăzeci de ani.   Poate, întorși dintr-o primăvară îndepărtată, Vom vedea înflorind, din inima ei, în tufișurile latente, Un mare crin negru printre trandafiri albi.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.