72 Diptyque / Diptic (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (27)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (27) 72 Diptyque   En une très vieille chapelle Je sais un diptyque flamand Où Jésus, près de sa maman, Creuse le sable avec sa pelle.   Non peint par Rubens ou Memling, Mais digne de leurs galeries ; La Vierge, en blanches draperies, Au rouet blanc file son lin.   La pelle verdelette peinte Scintille aux mains grêles de Dieu ; Le soleil brûle un rouge adieu Là-bas, devers Sion la sainte.   Le jeune enfant devant la hutte Du charpentier de Nazareth Entasse un amas qu’on dirait Être l’assise d’une butte.   Jésus en jouant s’est sali ; Ses doigts sont tachetés de boue, Et le travail sur chaque joue, A mis comme un rayon pâli.   Quelle est cette tâche sévère Que Jésus si précoce apprit ? Posait-il donc en son esprit Les bases d’un futur Calvaire ?

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (27) 72 Diptic   Într-o foarte veche capelă Știu un diptic flamand Unde Iisus, lângă a sa mamă, Sapă în nisip cu lopata-i.   Fără să fi fost pictată de Rubens sau Memling, Dar demnă de galeriile lor; Fecioara, în draperii albe, Pe vârtelnița albă toarce al său lin.   Lopata vopsită verzui Scânteiază în mâinile subțiri ale lui Dumnezeu; Soarele arde un adio roșu Acolo, spre sfânta citadelă Sion.   Copilul mic în fața colibei Tâmplarului din Nazaret Adună o grămadă ce pare A fi temelia unei movile.   Isus, jucându-se, s-a murdărit; Degetele-i sunt pătate de noroi, Și truda, pe fiecare obraz, S-a pus, ca o rază pălită.   Care este această sarcină severă Pe care-o învăță Iisus atât de timpuriu? Punea deci în spiritul său Bazele unui viitor Calvar?

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.