75 Les Carmélites / Carmelitele (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (28)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (28) 75 Les Carmélites   Parmi l’ombre du cloître elles vont solennelles, Et leurs pas font courir un frisson sur les dalles, Cependant que du bruit funèbre des sandales Monte un peu la rumeur chaste qui chante en elles.   Au séraphique éclat des austères prunelles Répondent les flambeaux en des gammes modales ; Parmi le froid du cloître elles vont solennelles, Et leurs pas font des chants de velours sur les dalles.   Une des leurs retourne aux landes éternelles Trouver enfin l’oubli du monde et des scandales ; Vers sa couche de mort, au fond de leurs dédales, C’est pourquoi, cette nuit, les nonnes fraternelles   Dans leur cloître longtemps ont marché solennelles.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (28) 75 Carmelitele   Printre umbrele mănăstirii (ele) merg, solemne, Iar pașii lor răspândesc un fior pe dale, În timp ce din zgomotul funebru al sandalelor Se ridică un pic rumoarea castă ce cântă în ele.   Seraficei străluciri a austerelor pupile Răspund torțele în game modale; Printre frigurile mănăstirii (ele) merg, solemne, Și pașii lor țes cântece de velur pe dale.   Una dintre ele se întoarce în landele eterne Pentru a găsi în sfârșit uitarea lumii și a scandalurilor; Spre patul său de moarte, în adâncul dedalurilor lor, Iată de ce, în această noapte, călugărițele frățești,   În mănăstirea lor, mult timp au umblat, solemne.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.