83 L'antiquaire / Anticarul (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (30)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (30) 83 L’antiquaire   Entre ses doigts osseux roulant    une ample bague, L’antiquaire, vieux Juif d’Alger ou de Maroc, Orfèvre, bijoutier, damasquineur d’estoc, Au fond de la boutique erre, pause    et divague.   Puis, des lampes de fer que frôle l’ombre vague S’approchant tout fiévreux, le moderne Shylock Recule, horrifié. Rigide comme un bloc Il semble au cœur souffrir de balafres de dague.   Malheur! Ce vieil artiste a trop tard constaté Que l’anneau Louis XIV à fou prix acheté N’est qu’un bibelot vil où rit l’infâme fraude.   C’est pourquoi, sous le flot des lustres    miroitants, L’horrible et fauve jet de son œil filtre et rôde Dans la morne pourpreur des rubis éclatants.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (30) 83 Anticarul   Între degetele lui osoase rostogolind    un inel mare, Anticarul, un evreu bătrân din Alger sau din Maroc, Orfevru, bijutier, damaschinar de estoc, În spatele buticului rătăcește, se oprește    și umblă (de colo-colo).   Apoi, de lămpile de fier ce le atinge-n treacăt umbra vagă Apropiindu-se febril de-a dreptul, modernul Shylock Se dă înapoi, îngrozit. Rigid ca un bloc (de granit) Pare să sufere în inimă cicatrici de dagă.   Vai! Acest bătrân artist a constatat prea târziu Că inelul Louis XIV cumpărat la un preț nebun Nu e decât un biet bibelou în care râde infama fraudă.   Iată de ce, sub potopul candelabrelor    scânteietoare. Oribilul și sălbaticul jet din al său ochi filtrează și hoinărește În purpura mohorâtă a rubinelor strălucitoare.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.