95 L'idiote aux cloches II / Idioata cu clopotele II (Émile Nelligan) – Cornéliu Tocan © (33)

Émile Nelligan par le truchement de Cornéliu Tocan © (33) 95 L’idiote aux cloches II   Or vers les heures vespérales Elle allait, solitaire, aux bois. Elle rêvait des cathédrales Et des cloches dans les beffrois; Ah! lon lan laire, Elle rêvait des cathédrales, Puis tout à coup, en de fous râles S’élevait tout au loin sa voix: « Je veux trouver les cloches, cloches, Je veux trouver les cloches Et je les aurai dans mes mains »; Ah! lon lan laire et lon lan la.

Émile Nelligan în tălmăcirea lui Cornéliu Tocan © (33) 95 Idioata cu clopotele II Ori, spre orele vesperale Mergea, solitară, în pădure. Și visa catedrale Și clopote în turle; Ah! lon lan laire, Ea visa catedrale, Apoi, deodată, în hohote nebunești Vocea ei se ridica în depărtare: „Vreau să găsesc clopotele, clopotele, Vreau să găsesc clopotele Și le voi avea în mâinile mele”; Ah! lon lan laire și lon lan la.

Traducere în vers alb, aspirând la fidelitatea față de original, pentru uzul traducătorilor.

Traduction en vers blancs, aspirant à la fidélité par rapport à l’original, à l’usage des traducteurs.