Copilăria… ce minune!

Ce noroc să fii copil,

să ai timp să te oglindești 

în ochiul unei belți sau al unui lac

și-apoi să te scalzi în aceeași oglindă!

Ce miracol să fii fără griji,

să umbli cu capul în nori

și să privești la stele,

fără să știi ce ți-ai mai putea dori!

Ce minune să fii copil,

să ascunzi în buzunarul hainei tale o bucată de cer

și să te transformi, doar ascultând o poveste,

într-unul dintre personajele ei!

Ce întâmplare să fii copil

și să ți se îngăduie să privești lumea cu ochii lui,

să nu știi de foame, de sete, nici de durere —

să știi doar să fii!