Semne că vine apocalipsa

Să zicem că sunteți chiriași drăguți într-un bloc cu boomeri, un student la litere în mod neironic și nici nu mai știti de fapt să scrieți litera K mare de mână. Să zicem că aveți o viață spiritualo-nutritivo-creativă interesantă și nici nu mai erau fermoare la magazinul cu baterii AAA de la brandul 777 când ați mers să vă luați deci sunteți ceea ce trendurile și normele Gen Z ar numi – oversharer. Adică fără siguranță la clapetă, fără capac la blender, fără nicio frână manuală de la căruța turbo a debitului verbal per secundă – vorbiți mult. Atunci, povestea devine palpitantă deoarece vă vine greu sau vi se pare chiar stângaci să descrieți ce pățanie ați mai avut într-o zi frumoasă de miercuri de la prima oră a oamenilor matinali, noaptea-în-cap pentru restul, când Spaima întregului alfabet vă predă fizica cuantică de la Litere.

De asemenea, piperând acolo puțin ADHD auto-diagnosticat sau ceva freamăt de talpă a piciorului fiindcă nu au vecinii de jos ceas și îi ajutați să numere secundele, v-ați hotărât să deveniți un vigilante, un whistleblower pentru întreaga generație asupra dușmanului suprem, a dictatorului de neînfrânt și al balaurului care are țeavă de gaz trasă pe care circulă direct oftatul studenților în loc de metan. O astfel de distopie merită celebrată totuși în viața cuiva care dă din taste deoarece penița merge doar cu amar, nu cu cerneală și oricum nimeni nu vrea să audă ce rețetă de smoothie ți-ai făcut azi-dimineață de ai trezit toată scara fiindcă suna a alarmă de extratereștri.

Revenind, studenta noastră la Litere are o persoană pe măsură, este o anti-hipsteriță cu tendințe de pirat și fiindcă ne prefacem că nu cunoaștem datele problemei, o vom numi Aglăița. Aglaia era mama ei mare care reprezenta definiția unor cuvinte pe care nu ar fi pedagogic să le scriem aici așa că vom merge cu sassy. Avea stil, era artistă. Nu artistă în sensul că făcea ceva, dar făcea totul artistic. Asta, și mai avea și o aluniță tatuată pe obraz ca să moară toate babele din sat la ce rebelă era ea pe atunci. Așadar, când descendenta aglăistică se lasă posedată de cinism și critică, iese la iveală Aglăița, un fel de demon al lui Faust sau varianta modernă dintr-un serial animat și uneori filosofic Disenchantment. E greu să fii o prințesă model atunci când ai un demon non-conformist care îți tot sugerează metode practice de a-ți insera membrele inferioare în reguli și cretinisme.

Venind vorba de tâmpenii, cum e cu sesiunea la voi? Aglăița se tot întrerupe când aduce vorba la telefon de draci și alte figuri strămoșești la adresa balaurului. Singura explicație ar fi că cei de la Gestapo au aflat deja de antipatia ei și, de frica balaurului, au ales să o cenzureze pentru a evita al Patrulea Război Mondial. Vă întrebați unde e al Treilea? Ăla a fost, dar nu știm noi de el fiindcă ne-au pus miliardarii în sleep mode cu cip-urile ca să poată să aibă ei un meci de Dota liniștit cu dronele și jeturile lor private.

Aglăița se gândea să își cumpere termos ca să nu i se mai răcească gura de pomană când explică ce e ăla vaccin și de ce nu i-ar crește coadă și corn de unicorn dacă l-ar face. Poate până în aprilie totuși o să vină vaccinul și cu opțiuni de genul, sau cu o placă de memorie pentru sintaxă sau, dacă nu, măcar cu un buton de autodistrugere. Ok, ar fi de acord și cu unul cu control de la distanță fiindcă altfel ar deveni prea tentant să îl folosească înainte de examenul de marți. Voi vă dați seama cum ar fi dacă toți pedagogii și psihologii nu ar fi știut să își asculte pacienții? Ne-ar fi diagnosticat pe toți la fel și ne puneau să dăm examen marți, iar dacă ni se lua internetul dădeam restanță. Oh, wait...

Dacă vă întreabă cineva în ce zi v-ați născut, puteți răspunde și citi întrebarea în 30 de secunde? Fizică cuantică în 30 de secunde ar trebui să fie un show televizat cu premii, dar fără câștigători că și la unele facultăți mai sunt asemenea performanțe cerute și să vedeți acolo moneda europeană cum face ca melcul pe birou pe drumul inter-buzunăresc în circumstanțe restanțiale. Până la urmă, cartofii pentru pireul de la cantină trebuie cumpărați cu ceva, nu?

În alte știri auzite pe lângă țevile de la calorifer, gândacii sunt scandalizați de lumina de la ecran pe timp de noapte spunând că nu își mai pot face exercițiile de întins antenuțele de la ora două. Studenții prezintă un stres ridicat, iar acest lucru îi face să nu mai fie impresionați de aparițiile lor acrobatice pe frigider sau pe pereți. Un gândac a mărturisit că se va muta cu familia sa sub un pod pentru că acolo se petrec lucruri interesante cu cămătari. În camerele de cămin, bietele creaturi au început să trimită mesaje de consolare cu piciorușele lor pe birou în cod Morse, chiar dacă asta îi face să se simtă puțin... Kamikaze.

Rețeaua telefonică limitează durata apelului la 2 ore din motive introvertite și vampiro-energetice, iar pe același principiu vor funcționa și sesiunile de vandalism literar ale Aglăiței. Înainte să i se încheie contractul cu facultatea, va trebui doar să mai spună o glumă. Știti care e paradoxul studentei de la Litere care scrie cu englezisme? Să i se spună că scrie în română folosind sintaxă engleză și apoi să nu treacă la sintaxă engleză. Ha. Dar poate trece din tanc și o să treacă și peste criza aceasta cum au trecut și toate generațiile de maltratați și își va lua revanșa dacă o să își cumpere tanc. Totul e bine când se termină cu bine și dacă nu e bine, măcar sunt bune sarmalele de la praznic. 

Tutti bene și ciao a tutti.