Acum

Acum mă simt dezorientată, Ca și cum aș putea să mă pun jos, Să mă uit la un film de la jumătate Și să mă prefac că înțeleg ce se întâmplă, Deși știu bine că nu e așa.

Acum inima-mi bate într-un ritm ciudat, Gândurile se ciocnesc în cap, haotic, Parcă mă simt într-un joc nesfârșit, Unde răspunsuri găsesc greu și târziu, cândva.

Încerc să-mi adun cuvintele pierdute, Să le așez în versuri și în rime, Să înțeleg ce se petrece în mine, În lumea asta tumultoasă și diluată.

E un puzzle cu piese răzlețe și stricate, Încerc să le potrivesc, să le revigorez, Să-mi regăsesc echilibrul și sensul, În haosul acestui film nevăzut și tăcut.

Acum, când simt că totul e confuz, Căci viața-i un drum plin de întrebări, Îmi iau timp să reflectez și să caut, Răspunsurile ce mi se ascund în inimă.

Așa că, deși mă simt dezorientată acum, Știu că în mine există puterea să înfrunt, Să înțeleg și să accept, să mă regăsesc, În povestea mea, în lumea mea. Cu pași mici și răbdare, încerc să-mi regăsesc drumul, Să înțeleg că viața nu e mereu un film la care ne uităm de la jumătate.