Confesiuni

Astăzi, 8 octombrie, starea de angoasă mă cuprinde din nou.

E o stare combinată, în melancolia serii și nevroza întunericului.

Toate gândurile mele pictează acum cel mai trist tablou,

Simbolizând starea de spleen a psihicului meu.

 .

Estetica urâtului se evidențiază din ce în ce mai profund în mintea mea

 
Și mă simt tot mai încolțit de tensiune provocată de neliniște. 


Singurătatea serii, în mii de chinuri, sufletul mi-l momea, 


Umblând prin capul meu în mare liniște.

.

Confesiunea ar trebui să fie ceva intim,

Dar uneori mă lupt cu intimitatea ce-mi cuprinde gândurile.

Uneori, groaza îmi poate fi un ultimatum,

Afectându-mi tulburările.

.

Ora 21:33, doar flacăra lumânării îmi luminează chipul.

Citind „Străinul”, îmi ies la iveală sentimentele străine față de lumea ce mă înconjoară.

Văd în mii de oameni stereotipul,


Stând și fumând poate o ultimă țigară.

.

Ora 21:41, am să închei această confesiune mortuară,

Prin a defini ,,Life is Good”, dar nu întotdeauna.

Viața poate fi un fir de praf ce zboară,

Și moartea nu e o cale întotdeauna.