De dorul tău...

Capul amețit de zori îmi bubuie,
În timp ce totul se învârte-n jurul meu,
Atingerea ta blândă e tot ce-mi trebuie,
Iubitul meu, iubitul meu.
Inima îmi sângerează de-al tău dor,
Și sângele prin vene nu-mi mai curge,
Iar sensul vieții nu mai e color,
De dorul meu, tu plânge, plânge!
Când ne-om vedea, să uiți de lacrimi și suspine,
Să mă îmbrățișezi la nesfârșit,
Cum din inimă ordin îți vine,
Te aștept la nesfârșit, la nesfârșit.
Dacă pe drum zărești un trandafir,
Să știi că mă zărești, de fapt, pe mine,
Să nu mă rupi, să mă admiri,
Cum știi tu mai bine.
Și razele ce te ating ușor,
Sunt atingerile mele de cristal,
Să nu te duci la umbră, căci eu mor!
Să fiu departe de tine e infernal, e infernal!
Tu acum să nu te întristezi,
Căci eu sunt lângă tine mai mereu.
Doar în iubirea mea să crezi,
Pentru tine sunt doar eu, doar eu.