Despre libertate

E ceea ce-mi spui la ureche Sub formă de șoaptă sau cânt, E ceea ce-n suflet zvâcnește Și-i mult, mult mai mult de-un cuvânt. Nu o să-ți explic libertatea, Căci n-aș ști cum să mă exprim. Pot doar să îți spun c-a fi liber E darul tău cel mai sublim. Mi-ai zis într-o zi că iubirea Se naște din mari avuții. Eu doar am râs simplu; amorul Nu-i despre minciună, să știi. Slăvită va fi libertatea! E tot ce iubirea ne cere. De-ar fi omul sincer cu sine, Poate-ar putea să mai spere. De-aceea suntem poate astăzi Atât de secați de esență, Legați de obiecte orbește, Cuprinși de-o amară absență. E proba pe care-am pierdut-o Visând idealuri înalte, E cartea citită în grabă Privită de mult prea departe. E ea, libertatea – comoara Ce-ascunde-un real caracter. E harul ce-ar ridica omul Cu mult mai departe de cer. Noi n-am înțeles libertatea, Făcând-o un simplu cobai, Dar pot să te zdruncine lanțuri Și-n lanțuri - tu liber să stai. Gândește, visează, iubește - Sunt cele mai mari libertăți. Clădește cu dragoste totul, În suflet ridică-ți cetăți. Amarul să fie mai dulce Și omul în pace cu toate, Să plouă cu zâmbete-n inimi, Să fulgere-n noi libertate.

Sursa imaginii reprezentative: https://www.fiti-oameni.ro/