Gânduri despre un șoarece

        Te-ai gândit vreodată care este diferența dintre un șoarece și un om? Mulți ar spune: rațiunea. Atunci… care este diferența dintre un șoarece și un om cu dizabilități mintale? Daniel Keyes a abordat acest subiect în cartea sa Flori pentru Algernon, din care voi cita în acest articol.

        Încă de mici, societatea, prin intermediul școlii, ne pregătește astfel încât să contribuim la binele comun. Totuși, ce se întâmplă când nu ești considerat abil să faci acest lucru? Ai șansa să te angajezi într-un loc unde nu ești tratat ca ceilalți (ba chiar și luat peste picior), ori ești îngrijit de alte persoane (adeseori în instituții specializate), ori ajungi să fii cobai pentru experimente. Charlie, personajul principal al romanului, a trecut prin toate.

        Vreau numa să fi deștept ca alț oamen casă am preten mulț care să le placă de mine.

         În timpul experimentelor îl întâlnește pe Algernon, un șoarece mai inteligent decât el, și, pe măsură ce începe să devină din ce în ce mai inteligent datorită unei operații, Charlie realizează ce însemna el în trecut pentru ceilalți oameni.

        „Dar eu nu sunt un obiect neînsuflețit”, am pledat eu. „Sunt o persoană.” A părut cam încurcat, o clipă, apoi a râs. „Sigur, Charlie. Dar eu nu vorbeam despre ce ești acum, ci despre ce erai înainte de operație.”

            Așadar, este moral să ne folosim de lipsa de inteligență a lui Charlie, să îi punem viața în pericol și să îl folosim pentru propriile beneficii? Sper că răspunsul majorității este „nu!”. Atunci, este moral să ne justificăm acțiunile asupra lui Algernon prin lipsa lui de rațiune, să îi punem viața în pericol și să îl folosim pentru propriile beneficii?

        Ce e corect? Toată inteligența mea nu mă ajută să rezolv o problemă ca asta.

           La fel ca Charlie, animalele nu au un IQ mare, dar au emoții și simt durere. Totuși, pe Charlie nu l-ai ucide și folosi pe post de hrană. „Așa a fost dintotdeauna”? Ai putea spune același lucru despre sexism și rasism. Însă oamenii au evoluat.

            Într-adevăr, omule, te felicit! Ai rațiune! Ești superior! Du-te să fluturi steagul ăsta în fața ființelor mai slabe decât tine și să uzezi apoi de ele, fiindcă, aparent, rațiunea îți dă acest drept!

        Oricine se poate simți inteligent alături de un tâmpit.

             Din fericire, oamenii care s-au folosit de rațiunea lor au descoperit alternative, soluții (și beneficii) care nu necesită torturarea altor ființe, care, la fel ca oamenii, sunt înzestrate cu sistem nervos. Așadar, simt durerea exact ca noi.

          Atunci, de ce schimbarea se produce atât de încet sau este respinsă? Pe de o parte, în ciuda rațiunii lor, oamenii pot fi ființe egoiste. „Cum? Dar n-aș putea renunța niciodată la friptura de porc. E prea gustoasă.” „E făcută din blană de vulpe, cum să cumpăr o imitație?”

        Iar, pe de altă parte, suferința unor suflete inocente este normalizată peste tot. Până și pe produsele care vând alimente de origine animală ți se dă impresia că animalele sunt fericite. Pe cutiile de lapte vei vedea văcuțe fericite pe câmp, nu vaci la aparate de muls, și ai căror viței, datorită cărora ai în față laptele, sunt luați cu forța de lângă ele. Nu e exclus ca pe pachetele cu carne să vezi un purceluș zâmbitor, în loc de realitatea care are loc în abatoare. Același lucru îl vedem și în mass-media: violul e „inseminare”, uciderea este „sacrificiu”, cadavre condimentate sunt „delicii culinare”.

        Ie greu să mă gândesc și săm aduc aminte șacum nu mai dorm așa bine. Televizorul ălai prea tare.

        Pentru mine, identificarea lui Charlie cu Algernon de-a lungul cărții a reprezentat un semnal de alarmă pentru cruzimea împotriva animalelor. Charlie a reușit să articuleze ceea ce animalele nu sunt capabile. Acel strigăt de ajutor pe care oamenii să-l audă, când suferința lor nu este băgată în seamă.

        P.S. dacă ajungeț pa colo săj puneț o flore pe mormânt lu Algernon în curtea dinspatele casi.

        Te-am făcut să te simți inconfortabil? Nu îmi pare rău. Poate asta înseamnă că există ceva în tine care poate crește într-o speranță pentru animale. O să te las cu aceste videoclipuri drăgălașe. Data viitoare când mănânci, sper să te gândești: asta e ce a fost masa ta odată, sau, mai degrabă, ce ar fi putut fi. Sufletele lor măcar atât merită.

https://www.instagram.com/p/CP9C7B5ASxH/ https://www.instagram.com/p/CP9C7B5ASxH/ https://www.instagram.com/p/CCcGGUGlBQe/ https://www.instagram.com/p/CH-STHhl5NB/ https://www.instagram.com/p/CH-STHhl5NB/