Liniște

Liniște. E un cuvânt frumos, E ceva pe care poate Îl observi într-un cer noros.

E un cuvânt greu Pe care îl ceri când ajungi în Rai, E un cuvânt pe care mereu Încerci, dar nu îl ai.

E o senzație, E o încercare, E o formație Din silabe fără valoare.

Pentru fiecare e ceva diferit, Pentru unii e un loc ferit. Pentru alții e o masă cu familia, Poate pentru tine e prietenia.

E mânia estompată, E acel sentiment la o decizie luată, E acel loc sigur unde mă pot ascunde, E durerea care vine-n unde.

E acea liniște pe care o găsești la cimitir, Acea liniște care-i aparține unui martir, Acea liniște de care nu te saturi, Acea liniste pe care-o găsești în sfaturi.

E cuvântul care nu vine deodată, E viața care devine moartă, E sentimentul de singurătate, E sunetul pe care-l auzi cu fermitate.

Liniște. E un cuvânt frumos. E un cuvânt pe care, din păcate, Îl găsesc puțin păcătos.