Lumina ochilor mei

îmi arde sufletul în flacăra dragostei tale,

vino și salvează-mă de chinurile astea c-un sărut,

și închide-mi pleoapele cu degetele, să-ți simt atingerea neprihănită-n miez de noapte de toamnă,

și privește-mă cu ochi aprinși de vreme dulce, nebună,

și simte-mi răsuflarea-n inima ta și șoaptele, și gândurile, și visele, și zâmbetele,

ca să nu mă poți uita vreodată, iubitule,

căci simt stele aprinse pe buzele tale și-mi mistuie sărutarea.

nu mi-e teamă de durere, dar de întuneric, oh, mă-ngrozesc,

așa că mai sărută-mă o dată, ca să le fur lumina amețitoare

 și s-o sădesc fir cu fir în ființa mea,

ca să nu te pot uita vreodată, iubitule.

oh, atât de întunecată ți-e privirea, lumina ochilor mei...