Nuntă de iarnă

Dintre văile muntoase
Se ridică pe mutește
Clerul brazilor solemni
Ce așteaptă parc-o veste.

Fulgii-n chip de miri curtenitori
În caleașca aburilor iernii
Se coboară cu pudoare
Spre-ale lor ibovnice;

S-așază rânduri, rânduri
Cu o sărutare rece
Peste falduri franjurate
Ale crengilor de sihlă.

Clopotul de mănăstire
Duce vestea nunții lor
Dintre văile muntoase,
Până-n sufletul de om.