Pătat de lacrimi

Sub ceața groazei despărțirii,

Când mii de cruci se iviră

Iar lacrimi calde și subțiri,

Pământul rece îl izbiră,

Mormântul negru-acoperit;

Sub mii de flori, coroane... zac.

Al meu suflet a murit,

Cu lacrimi grele mi-l îmbrac.

Și cu durere pătasem crucea

Purtată greu de al meu trup

Și inima mi-o aducea

La groapă, ca să o astup.

Pe piatra funerară scrie:

„Aici îmi zace sufletul

Pătat cu ura sângerie

Și cu otravă urletul"