Răspunde-mi cât ești tânăr

Cafeaua dimineața, mi-o beau cântând sonate,

Găsind a ta privire, în piese rafinate, Ce sună doar a tine, în note, al tău glas, De clasici scrise ele, ce-n suflet mi-au rămas.

________________________________________

În ochii tăi ca marea, albastrul infinit... Am regăsit o pace, și-un loc de revenit. Privindu-mă adesea, te-aș întreba ce vrei, Ți-aș pune întrebarea: ,,Tu ce vezi în ai mei?"

________________________________________

Trec ani și mii de ore și nu înțelegeam, Ce ai fi vrut să-mi spui, atunci când eu plecam? Vreau doar să-ți fie bine, și totuși, când ți-e greu, Atunci când rămâi singur, în mintea ta sunt eu?

________________________________________

Îți văd și-acum iubirea, căci ea n-o să dispară, Această energie, frumoasă, mult prea rară, Reflectă-te în mine, s-aud ca în ecouri, Că noi suntem o artă, pictată în tablouri.

________________________________________

Un haos de emoții, momentul așteptat, Să facem să existe ce-a fost mult amânat. Mereu o tensiune creată între noi, O liniște ce-aprinde un foc în amândoi.

________________________________________

Scăpând de orice frică, de orice gând anost, Să discutăm o viață, redevenind ce-am fost. Iar lacrimi să ne curgă de timpul risipit, Să-mi spui că toată viața pe mine m-ai iubit.

________________________________________

Tu nu pierzi niciodată și-acum mă pierzi pe mine? Povară este gândul născut dintre suspine, Crezând că avem vreme, vedem în paralel, Că timpul trece-n grabă, trecând și noi cu el.

________________________________________

Privind la ce-i în față, la tot ce am avut, În lumea cea modernă, trăind ca în trecut. O șansă la iubire, în cer sau în pustiu, Răspunde-mi cât ești tânăr, cât nu e prea târziu.