Regina regelui

Regina regelui ai fost mereu,

Jucându-i inima ca la șah mat,

Savurându-l ca pe un clișeu

Când spre-al tău piept tu l-ai chemat.

Și l-ai chemat cu groază și cu milă,

Ca pe-un nebun vrăjit de al tău chip,

Cu fața lui în palma ta fragilă,

Și-i săruți tu chipul cu stereotip.

Și sărutându-l încet pe-al lui creștet,

Cu ale tale buze, roșii, sângerii,

Transformându-l în cel mai frumos epitet,

În vise, șoptindu-l chiar și îngerii.

Regina regelui ai fost,

O stea pe bolta-ntunecată,

Lumină-n sufletul anost,

Cu a ta gură fermecată.