Se scutură...

Se scutură a iarnă nucul
și singură se stinge lampa,
mor pe alee trandafirii,
cuprinsă-i de urgie clampa!

Când ticăie în noapte ceasul
și bate timpul din aripă,
vei înțelege că-i târzie
și s-a pierdut a noastră clipă!

O iarnă rece, ruginie,
te-acoperă- îngălbenită,
nici amintirea nu-i mai vie,
ești tot mai tristă-mbătrânită!

Se scutură în cețuri nucul
și iarna i se urcă-n sânge,
te simți pustie-nțepenită,
când frunza-n ram întruna plânge!