Spectacolul

Privesc din tribune

Un mare spectacol.

Se aprinde lumina unui reflector: Atât de caldă, Atât de mare... Sunt în umbră momentan, Nu am emoții. Bate vântul, Începe dansul; Rând pe rând, Copacii se rotesc în mantii sclipitoare; Mii de actori se-nvârt pe alei Cu mâinile-mbufnate, Cu privirile grăbite.

Ce splendoare! Ulmii își aruncă șalurile - Rămân în rochii de aur. Bate vântul și mai tare. Totul e pe repede-naite... Luciul frunzelor se duce, Lumina mă izbește!

Începe iar vâltoarea vieții: Să încep spectacolul?