Un demimort

O sincopă, muribundă,

Un trup și-o secundă,

Un demimort ce bea 

Toată Mortalitatea sa.

Un spânzurat, încă agățat

De paharul plin, utilizat,

Nefiind încă răsturnat,

Lichidul pe podea împrăștiat.

De-un ceas vânat

Sângele-i numai exaltat,

Ritmul demult-i deranjant,

Un ritm prea neaccelerat

Și totul pare prea aranjat,

Apusul nu-i deloc destul roșcat 

Cel de pe pereți, împroșcat.

Însă cioburi, paharu-i spart 

Fără limbă, ceas blocat.

Sângele-i închegat,

Apusul iar este roșcat 

Cel de pe pereți, pictat.

Un spânzurat, neagățat

Paharu-i gol și vacant

În cioburi desfigurat,

Și-un trup de vin îmbibat.

Spontan stop,

Curgere infinită,

Latentă și uitată,

Convalescență căutată

Existență risipită.

Un demimort ce a căutat 

Un sfârșit binecuvântat.