Renăscută din ruine prin iubire

mi-am desfăcut aripile prin ploaie

și-n vers de rugă pe Domnul am rugat:

mai lasă-mă să fiu iubită înc-o dată

să văd că din ruine mă renasc

mai lasă-mi clipa ce mi-ai dat-o 

nu pentru simplu a o trăi

dar s-o trăiesc iubind și prin iubire

să știu că iarăși pot trăi

și dacă pot trăi 

deci, pot iubi

și prin iubire să te pot citi

ca să mă regăsesc în versurile tale

pe care învățându-le din cărțile

scrise de  penița lui Esenin

mă căutai

și nici nu bănuiai

că prin această regăsire a ta

poemul ce-l rosteai mă invoca

și am venit

cu teiul parfumat și înflorit

pe care tu prin poezie

mi l-ai dăruit

ce suflet chinuit mă căuta în poezie

și fără ca să știe

vorbea cu mine într-o îngânare chiar prin poezie

ce bine că m-ai invocat

și ce plăcere că nu te-am căutat

te-am invocat și descântat în propria-mi poezie

cântată de-al meu suflet chinuit

când m-ai găsit trăiam în poezie

azi sunt doar versuri pe care le-ai cântat

când fericit m-ai căutat în fiecare rând 

ca să fiu poezie, să fiu cânt

găsindu-mă în fiecare gând netălmăcit

și încâlcit dar spus de alte soarte

azi sunt cuvânt

sunt rând

sunt vers

sunt univers