Avem nevoie de lucruri sfinte

Ne mișcăm printre lucruri profanate,

dar știm bine că mai trăim

doar pentru că avem încă lucruri neprihănite

pe care le păstrăm cu grijă în suflete.

Mai avem lucruri la care gândindu-ne

ne tresare inima și sufletul încă ne doare.

Mai avem un loc natal de suflet

în care vedem raiul în magic sunet,

încă avem părinți care să ne certe

sau să ne spună vorbe bune

și-ntotdeauna cu drag să ne-aștepte,

mai avem frați de durerea cărora

putem să plângem în hohote,

o limbă care să ne-ncapă simțirile

și-o lacrimă care să ne spele durerile,

mai avem un zâmbet de încurajare

pentru tristețea semenilor noștri

și altul, sincer, pentru bucuria lor,

putem încă trăi în armonie cu natura

și mai avem zile de sărbătoare.

Trăim pentru că avem încă sentimente,

pentru că mai suntem inundați de trăiri adevărate,

pentru că emoțiile încă ne ating coardele sufletului...

Numai pentru asta mai trăim,

iar cei ce au pierdut aceste lucruri sfinte

se hrănesc doar cu iluzia că există.

(din volumul „Umbre și lumini/ Ombre e luci”, Rediviva, Milano 2022)