Colindele ne-au rămas

Vin copii să ne colinde 

Colinde, rugăciuni sfinte,

Flori dalbe, flori de măr,

Colindele, daruri sfinte.

Cerul ninge cu lumină 

La orice casă creștină,

Câinii latră, voci răsună,

În orice vatră străbună.

Cu flori dalbe, flori de măr,

Leru-i ler și iarăși ler,

Vin copii să ne vestească 

Nașterea, mană cerească.

Într-o seară ca aceasta

Poate doar colinda noastră

Să unească pe vecie

Pământ, cer și omenie.

Oricâte-am pierdut, ele ne-au rămas, 

Chiar dacă-n lumea largă ne-am retras.

Ne cântăm dorul, doina și colinda,

Simțindu-ne astfel vie încă limba.