Poezia \ La poesia

Poezia

Când sufletului îi cresc albe aripi

și peste lume ar vrea să zboare,

doar din poezie el reușește 

să-și facă oglinzi nemuritoare.

Când suntem prinși de încremenire

și nu știm unde am vrea s-ajungem,

ea, bun sfetnic, ne-ndrumă s-alegem

dansul său, zborul sublim spre iubire.

Când ființa ni-i lacrimă amară

și nu avem puterea de-a zâmbi,

poezia-i eliberare sfântă

ce ne dă forța de a dăinui.

La poesia

Allorché all’animo spuntano bianche ali

e vorrebbe sorvolare il mondo,

soltanto dalla poesia esso riesce

a crearsi specchi perenni.

Quando siamo bloccati dall’immobilità

e non sappiamo dove vorremmo arrivare,

lei, buona consigliera, ci guida per scegliere

la sua danza, il volo sublime verso l’amore.

Allorché il nostro essere è per noi una lacrima amara

e non abbiamo la capacità di sorridere,

la poesia è una liberazione sacrosanta

che ci dà la forza di sopravvivere.