Prinț-împărat

Nemulțumit de lume și de el, Prințul se ridică în căutarea zărilor, Celor care nu se văd Dar se simt, cam la fel. El știa că Dincolo este frumusețea ce are culori de pastel. Nu o strigă, Doar așteptă cuminte Ca un umil băiețel. Ascunde sabia să fie acolo, sub el. În caz de războaie, să lupte cu orice mișel. Dar timpul trecu. Și singur în lupta-i căzu, cu dorul de ceruri Răpit se văzu. Lăsă și avere, coroană, inel Se duse din lume Se - ascunse de el. Și - atuncea războiul porni ca un lup, Ce-ascute și dinții și gheare, Cap de pradă, răpus. Cu lupta de sine, așa valuri crescu Că nici o lumină, și nici o speranță nu fu. Strigă cu putere, de copil speriat Și Maica din ceruri veni chiar spre el, chiar îndat' : "Nu te teme, cu El ești, Cu mine acum, Respiră cu Dânsul, Nu te întoarce din drum! " De-atunci, prințul nostru Se făcu împărat, Peste inimă, minte, și trecut împăcat.

cu mulțumire, Maicii Domnului 

Mihaela Prisacaru