Unghiuri

Stâlpul din mijlocul minții mele stă sprijinit

Pe arcada inimii.

Fiecare unghi are un loc de ferit de soare,

De lună, și prinde în zbor țeluri necunoscute ale lumii.

Din orice loc privesc,

E încă ceva din firesc, dar și colț de grotesc

Când umbra e doar latura luminii ce-a apus de ceresc.

Luptă de colțuroase laturi ale inimii aprige,

Se împing una într-alta

De zici că totul e gata,

De sfârșit.

Dar asta, până când Lumina-a venit

Și vezi că de fapt e caleidoscopul vieții

În care tu ești trimis, ca rază

Care schimbă totul, lucrează

Ca să te apropii de Cel infinit.