Meditație
Cerul e mare, dar nu-i peste tot la fel. Undeva în lume e albastru, fără nori, dar sunt încă bucăți de cer în care soarele nu se poate vedea, stelele nu se pot…
Lucia Ileana Pop
Contribuitor@lucia-ileana-popÎnscris din septembrie 2026
Articole
Afișezi 61–72 din 100 articole pe portal și revistele locale · pagina 6 din 9
Poezia
Când sufletului îi cresc albe aripi și peste lume ar vrea să zboare, doar din poezie el reușește să-și facă oglinzi nemuritoare. Când suntem prinși de…
Nu putem!
A împărtăși e o necesitate umană, o nevoie de a ne trăi bucuriile și deziluziile împreună cu alții, iar asta ne sporește mulțumirea și ne micșorează tristețea.…
În față cu viața, în față cu moartea...
Cu viața-n față avem momente fericite, momente triste, dar și clipe neprețuite. Cu viața-n față putem greși, că suntem siguri, timp mai avem și putem totul…
E foame pe pământ și-n cer
E foame pe pământ, dar nu-i foame de pâine, e foame de pace pentru azi, pentru mâine. Poate-i foame şi-n cer de îngeri, de măiastre, şi de-aceea i-au luat din…
Mărțișorul între sacru și profan
Tot mai mut în zilele noastre aparența depășește în importanță esența, forma devine mai apreciată decât conținutul și profanul înlocuiește și anulează sacrul.…
Aș vrea să te cunosc
Poeta Lucia Ileana Pop, recitând una din creatiile sale noi - Aș vrea să te cunosc. https://m.youtube.com/watch?=R_uzEp_zVKw…
Dragostea
Născută din nimic, de viață-i dătătoare, iar cei ce o cunosc sunt norocoși, căci și cel mai negru-ntuneric îl face mantie albă, ca cea de fulgi pufoși, lumină…
Speranța/La speranza
Ființă plăpândă cu aripi, ce nu acceptă moartea și luptă cu o-ncrâncenare ce nu știi care zeu i-a dăruit-o, când și de ce, pentru cât timp, muzică stinsă cu…
Suntem frunze purtate de vânt
Suntem frunze în voia vântului, am fost întotdeauna, dar nu ne-am dat seama până acum, când nenorocirea a dat peste noi și ne-a demonstrat într-un mod brutal…
Limba mea
Ea, limba română, e limba-n care de fiecare dată eu visez, iar când nu sunt cu ea și gândul doare, tot în ea gândurile îmi veghez. Doar ea-mi cuprinde…
Alb și negru
Inima-mi cântă, rațiunea-mi plânge... în inimă bucurie, în minte tristețe... Dar de ce e mereu această opoziție? Albul e alb, și negrul e negru... știam...…
