Rezerva inepuizabilă de răbdare, bunătatea necondiționată oferită de bunica îmi încălzește inima.

Vizitele la bunica sunt întotdeauna frumoase, pentru că mă întâmpină mereu cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise! Bunica mea este omul blând ce are mereu răbdare și mă așteaptă cu mare drag la ea cu cele mai gustoase prăjituri și bucate, având un talent inedit în bucătărie. Chipul ei este luminos datorită ochilor mari și căprui care îi oglindesc bunătatea sufletului. E mică de statură și suplă, dar harnică foc. Treburile prin curte n-au ostenit-o niciodată, spunându-mi mereu că muncește cu dragoste, viața fiind mereu în mișcare și  toate roadele muncii o fac fericită.

Poveștile despre viața bunicii m-au fascinat întotdeauna, pentru că din fiecare poveste am luat câte un strop de înțelepciune. A trecut prin multe greutăți ale vieții, pierzindu-și din adolescență mama, dar întotdeauna s-a descurcat, a fost o femeie puternică și a ținut familia unită, iubindu-și nespus proprii copii și pe noi, nepoții. Mă motivează zilnic să apreciez oamenii de lângă mine și să mulțumesc Universului pentru tot ce-mi oferă. Este omul săritor la nevoie, care întotdeauna a fost alături la bine și la greu de familia sa și de la ea am învățat că familia este Fericire! În brațele ei atât de blânde și calde mă simt acasă, alături de ea lumea pare mai bună, chiar dacă  fața-i brăzdată de riduri și cearcăne.

O admir pe bunica mea pentru tot ceea ce face și pentru toată înțelepciunea de care dă dovadă! Sunt atâtea lucruri pe care am avut ocazia să le învăț de la bunica. Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne oferă o altă posibiliate pentru a schimba ceva în bine. De preț este sfatul care mi-l amintesc deseori, și anume, să-mi fac timp în fiecare zi pentru un surâs, o îmbrățișare, o vorbă de încurajare spusă cuiva. Este persoana care m-a învățat să fiu sinceră și onestă cu toți oamenii, chiar dacă întâlnesc în cale și persoane care nu fac parte din această categorie, cea a corectitudinii.  Să am întotdeauna încredere sublimă în mine însămi, iar mai apoi să am încredere în umanitate.   Cu ea și lângă ea mi-am oprit deseori privirile ca să admir frumusețea din natură – prietenul cel mai bun și sincer dintre toți. Ador momentele când depănăm amintiri și privim fotografii vechi,  prăfuite de timp, dar care în suflet rămân colorate.