Despre destin

Îmi amintesc și astăzi peisajul citadin,

În simfonia frunzei  - acel apus sublim.

O toamnă de poveste și amintiri senine,

Azi toate adeveresc poemul de iubire.

O pagină a vieții, o frunză zboară-n vânt,

Iar eu privesc în urmă, ce fericită sunt!

Redau lumină-n glas, scânteie în priviri,

Iubire și speranță, emoții și trăiri...

Azi totul e legat de-al dragostei ardoare,

Destăinuiri de suflet și clipe de-așteptare.

Înveșnicit în suflet, în inimă purtat,

Eternul Dor destinul ne-a pictat.