Bardul eternului românesc (versuri de Ana Nedelcu)

Bardul panopliei întru dreptate

Strigă rugile străbunilor

Printre capete arse de vreme

Slugărite la foc mic şi continuu…

Poetul strămoşesc aruncă ghiulele vocale

Spre cei rămaşi în urma lui…

Generaţia “de aur” a dacului liber...

Oare se mai întrevede vreunul?...

Goarnele ameţite-i fumegă-n răstimpi

Adevăruri captive în neştiinţă

Celor ce-şi vând la gram existența…

Care-i frecvența acestui timp sterp

Prin sita căruia se cerne

Istoria,

Patrimoniul,

Codrul verde

Al unui Eminescu etern?...

Condeiu-i aprig

Precum viscolul unei ierni siberiene

Versurile-i dulci

Plâng la uşa epigonilor…

Când s-a produs somnul de veci prelung?

Când s-au închis graniţele minţii critice?

Eminescu nu-i mort

Zeul vocii din popor

Cântă din cerurile deschise

Sunetele line,

Judecata dreaptă

Parol, Eminescu!

Timpu-i închis într-o minte de facto

Faptele-i din cărţi

Rămân într-un cerc scobit de vremuri

Rostogolit pe valea plângerii

Într-un prezent de te cutremuri

S-a vândut țara …

Plânge din corzi fanfara

Unui cuget …

Eminamente greu…

Omniscient,

Omniprezent

Eminescian…

(11 octombrie 2021; Ana NEDELCU - editor principal revista "Timpul Ploiesti - Arta si Comunicare")