Protecție

Unde sunt eu în toată această răsucire a lumii

cu fața când spre zi, când înspre noapte, în ce nu știu și nu veghez,

în ce mă vărs și mă fixez cu inima, copac în floare?

Atât am traversat cu sufletul că am tăcut și tac,

să fiu un glas prin trupul vremii simțit din timpanul nopții.

Nu știu dacă în spațiul locuit de îngeri voi ține de mână chipul vieții

în care mă vărs, în care mă atinge din ropot crucea binecuvântării.

Poate că la ora aceasta se flutură în despicături solia lunii,

gata de urcușul pe vremea crescută în piept.

Am învățat să mă las în voia prezenței cu inima sus, plutitoare.

Mă iubește Dumnezeu. (13.01.2023-Iulia Dragomir)