Dureri ascunse-Mihaela Median

Când sufletul ți-e de durere plin

Simțind că te sufocă al tău destin,

Tu să te plângi la flori

Și să te plângi la vânt

Numai la oameni,

Sa nu te plângi nicicând!

Când nu mai poți răzbate,

Și-n viață ți-este greu,

Sa nu priceapă nimeni,

Ce e-n sufletul tău,

Să strigi cât poți de tare,

Dar strigă-n gândul tău!

Și urlă de durere

Dar urlă pentru tine,

Că nimănui nu-I pasă

Când ție nu-ți e bine!

De ce crezi că ar vrea,

Durerea să-ți aline?

Când pot privi din umbra

Cum tu te prăbușești

Răzbate cu tărie

Și luptă să trăiești,

Și plânge-te la piatră,

La oameni,niciodată! (Mihaela Median,  Nucșoara de Jos, Prahova)