Gând 5-Iulia Dragomir

Culegătoare a viselor de heruvimi

încă mai cred în podul princiar de crini.

Tot în turcoaz se scutură de ploi și cântece lumina,

același suflet pipăie cu văzul rădăcina.

Ieri a trecut, mâine va fi cumva.

Azi, chiar așa cum ești, poți arăta

ce hram și ce năvod de soare se întinde

să țină-n palma inimii merinde.

Cu umărul, șirag de împletit cunună

zidești lucrare sfântă.Inima te-adună.

Perdeaua nerostirii slobode de dor

s-a pus la geamul ispitit de zbor.

Când spațiul nu se umple de luciri,

vin libelule, viespi, albine, năluciri.

Se-așază ca la New York pe alei.

Oglinzi reflectă cerul și pământul în scântei.(21.09.2021)